​

Tribul meu

 

Zi de zi se întind

însă nu li-i de ajuns.

Și decid să sară dar nu e suficient.

Iar de fiecare dată când încearcă

eșuează.

Suntem puțini în trib.

Aș spune aproape că tribul suntem

doi sau trei

și eu.

​

​

Mi tribu// Ellos se estiran cada día/ pero no les alcanza.// Y deciden saltar pero no es suficiente.// Y cada vez que se esfuerzan/ fracasan.// Somos pocos en la tribu.// Casi diría que la tribu/ somos dos o tres,/ y yo.

​

​

​

Motivele  Succesului

​

Ce atâta zor,

bătrâne?

În lanțul ăsta nebun,

întrebările sunt răspunsurile.

Nu te uita la mine,

sunt doar un fiu,

un tată.

​

​

Las razones del éxito// ¿Qué apuro hay,/ pedazo de viejo?//En esta cadena demencial/ las preguntas son las respuestas.// No me miren a mí/ que solamente soy un hijo,/ un padre.

​

​

​

O  casă

​

Cum o să ne-ngropăm la suprafață

ca să clădim o casă atât de șubredă.

O casă-n care locuiesc cei vii

și ceilalți.

O casă din fier, pietre,

cu țevi din pvc răsucite

și kilometri de cabluri

prin care trece lumina ce-i înflăcărează pe cei morți

și pe ceilalți.

Iar luna umple acești ochi goi.

​

​

Una casa// Cómo nos vamos a enterrar contra el suelo/ para construir una casa tan precaria.// Una casa donde vivan los vivos/ y los otros.// Una casa de fierros, piedras,/ con tubos de pvc retorcidos/ y kilómetros de cables/ por donde pasa la luz que apasiona a los muertos/ y a los otros.// Y la luna llena estos ojos vacíos.

​

​

​

Alt pod

​

Cu glăscioarele-alea,

cu limbile-alea nenorocite,

abia de cântă un cântec neînstare

să treacă un pod.

Pe stâlpii ăia rotunzi,

pe grinzile alea de pin îmbibate de fantome,

băieții continuă să se bată.

Nu știu că au murit de mult,

și se mai omoară o dată.

​

​

Otro puente// Con esas vocecitas,/ con esas lenguas destartaladas,/ apenas cantan una canción que no puede/ cruzar un puente.// Sobre aquellos palos redondos,/ sobre aquellas vigas de pino/ impregnadas por los fantasmas,/ los tipos siguen peleando.// No saben que murieron hace mucho tiempo,/ y se matan de nuevo.

​

​

​

Cimitirul

​

E vremea să renaștem

pentru ca mai târziu să ne bucurăm că suntem în viață.

Și e bine să știm asta din nou.

Ea-și scuipă-n palme, se-aruncă

în foc și-noată ca-n apă.

Umbra se află în spatele umbrei

într-un sistem de cutii chinezești*,

ca tot ceea ce moartea descompune,

iar pământul recompune.

Eu nu pot înota prin foc

așa, gol.

Eu nu pot învăța să fac asta din nou.

​

* (n. tr.) Cutiile chinezeşti sunt un set de cutii de dimensiuni în ordine crescătoare, fiecare încadrându-se în următoarea cutie mai mare

​

 

El cementerio// Es hora de volver a nacer/ para después alegrarnos de estar vivos./ Y es bueno volver a saber esto.// Ella frota sus manos y se hunde/ para nadar en el fuego.// La sombra está detrás de la sombra/ en un sistema de cajas chinas,/ como todo aquello que la muerte descompone/ y la tierra vuelve a componer.// Yo no puedo nadar en el fuego/ así, desnudo.// Yo no puedo volver a saber esto.

 

​

​

​

O  măcelărie

​

Am început să merg pe drum

trecând dintr-o parte în alta

peste acea linie galbenă

până m-am făcut bucăți.

Când a venit noaptea, am început să zbor

pe deasupra vulcanilor în erupție.

Viteza nu contează,

nici măcar oprirea.

Dar nebunia

are mereu nevoie

de mai multă grandoare.

​

​

Una carnicería// Me dispuse a caminar por la ruta/ cruzando esa línea amarilla/ de un lado a otro,/ cortándome en pedazos.// Cuando llegó la noche, traté de volar/ por encima de los reventadores.// La velocidad no importa,/ ni siquiera la detención.// Pero la locura/ siempre/ necesita más grandeza.

​

 

​

Poem apocrif

 

E falsul câine

rătăcind printre câmpuri minate

de crucile rațiunii.

Dezgroapă oase

ca să le re-ngroape puțin mai încolo.

Un câine sud-american,

student, țăran,

truditor al nopții imaginare.

Înger slut, înger al gunoaielor.

E câinele artificial

ce rătăcește pe câmpii de hârtie,

sperând ca astfel să-nșele moartea.

Pe ea, cea atât de exactă

și-atât de concretă

încât nici măcar pe-acești câini nu-i mai cruță.

​

​

Apócrifo// Es el perro falso/ que vaga entre campos minados/ por las cruces de la razón.// Busca huesos enterrados,/ para volver a enterrarlos un poco más allá.// Un perro sudamericano,/ estudiante, campesino,/ obrero de la noche imaginaria./ Ángel feo de la basura.// Es el perro artificial/ que vaga por llanuras de papel/ ¿para que se confunda la muerte.// Tan exacta, ella,/ tan concreta/ que no perdona ni a esos perros.

​

​

​

Sfânt, Sfânt, Sfânt

​

Poate că mâine-l vor întâlni

plutind de fericire pe drum,

ca frunzele subțiri și nervoase de eucalipt.

Nenorocitul

a legat câinele cu o curea veche

și l-a spânzurat pe crengile din curte.

Cu o nobilă inocență,

câinele s-a lăsat ucis.

Acum ticălosul își încuie

găinile grase, iar sârma-mpletită

sticlește sub raza geroasă a lunii.

Acum, când pieptul îi e sfârtecat de dureri.

Pentru ce.

​

Santo, santo, santo//  Tal vez mañana lo encuentren/ nadando feliz sobre la ruta,/ como las hojas flacas y nerviosas/ de los eucaliptos.// El hijo de puta/ amarró al perro con un cinturón viejo/ y lo ahorcó en las ramas del patio./ El perro se dejó,/ con una inocencia de mejor clase.// Ahora el hijo de puta encierra/ sus gallinas gordas y el alambre tejido/ brilla con el frío de la luna.// Ahora, con un fuerte dolor en el pecho.// Para qué.

​

​

Miros de putred

 

Vine din mare.

Da, dar de unde vine.

Vine din râu.

Da, dar de unde vine.

Vine din hazna.

Da, dar de unde vine.

Vine din oraș.

Da, dar de unde vine.

Vine din case, din cinematografe,

din mașini și din apartamente.

Da, dar de unde vine.

Vine din haine, din pat,

din scaune și din motoare.

Da, dar de unde vine.

Vine din gât, de la benzină,

de la fiarele de călcat îmblânzite, de la echilibru,

din sânge și din disperare,

de la fumul de pe apă, de la acordeonul cu clape.

Da, dar de unde vine.

De la gratiile dese

printre care nu trece nici măcar o fantomă

și de la credința coruptă

sau de la evantaiul care împinge, care aduce,

care continuă să aducă,

acel inexplicabil miros de putred.

​

Olor a podrido// Viene del mar./ Sí, pero de dónde viene./ Viene del río./ Sí, pero de dónde viene./ Viene de la cloaca./ Sí, pero de dónde viene./ Viene de la ciudad./ Sí, pero de dónde viene./ Viene de las casas, de los cines,/ los autos, los departamentos./ Sí, pero de dónde viene./ Viene de la ropa, de la cama, de las butacas y los motores./ Sí, pero de dónde viene./ Viene del cuello, de la gasolina,/ de los fierros amaestrados, de la balanza,/ la sangre y la desesperación,/ del humo sobre el agua, del acordeón a piano./ Sí, pero de dónde viene./ De las rejas apretadas/ por las que no pasa ni siquiera un fantasma/ y de la fe corrupta/ o del ventilador que empuja, que trae,/ que sigue trayendo/ ese inexplicable olor a podrido.